Acum a\u0219 vrea s\u0103 v\u0103 scriu despre c\u0103s\u0103torie. Dup\u0103 cum v-am mai spus eu m-am c\u0103s\u0103torit la varsta de 18 ani, adic\u0103 \u00een 1952 luna mai. So\u021bia mea ,Fotache Tinca, venea dintr-o familie mai s\u0103r\u0103cut\u0103, cu mai pu\u021bin p\u0103m\u0103nt , dar foarte harnic\u0103 \u0219i \u021binea cu casa. Dovad\u0103 c\u0103 am ajuns \u00eempreun\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219im 52 de ani de c\u0103s\u0103torie.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 un an \u0219i ceva ne-a venit primul copil, Marcela ,n\u0103scut\u0103 \u00een iulie 1953. Pe atunci tinerele mame n\u0103\u0219teau acas\u0103, asistate de o b\u0103tr\u00e2n\u0103 mai priceput\u0103. A\u0219a a n\u0103scut \u0219i so\u021bia mea. C\u00e2nd au ap\u0103rut primele semne de na\u0219tere m-am dus de am adus-o pe baba Petrana \u0219i na\u0219terea a decurs f\u0103r\u0103 incidente.<\/p>\n\n\n\n
Ca un aspect mai deosebit pot s\u0103 spun c\u0103 \u00een timpul travaliului, so\u021bia neav\u00e2nd de ce se \u021bine pentru a \u00eempinge \u0219i ajuta na\u0219terea copilului , \u0219i neav\u00e2nd de ce se \u021bine-pentru c\u0103 patul nu avea t\u0103blie la cap- m-a chemat s-\u0103 stau eu \u00een spate \u0219i ea s-a apucat bine cu m\u00e2inile de talia mea . A\u0219a c\u0103 \u0219i eu pot spune c\u0103 am asistat la na\u0219terea copilului meu.Pe atunci nu se obi\u0219nuia asta. <\/p>\n\n\n\n
Fata s-a n\u0103scut pe 28 iulie, a trecut pe la noi asistenta din sat , \u0219i a zis c\u0103 copilul este s\u0103n\u0103tos. T\u00e2n\u0103r \u0219i f\u0103r\u0103 experien\u021b\u0103 , nu am \u0219tiut c\u0103 copilul trebuia \u00eenregistrat la prim\u0103rie. Abia pe 30 iulie am mers cu so\u021bia \u0219i copilul , \u00een c\u0103rut\u0103, la prim\u0103ria din Luncavi\u021ba , unde am declarat na\u0219terea feti\u021bei.<\/p>\n\n\n\n
Sotia a stat \u00eentr-un repaus relativ circa 30-40 de zile, dup\u0103 care a trecut la munca obi\u0219nuit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 nu crede\u021bi c\u0103 so\u021bia mea f\u0103cea vreo excep\u021bie.Toate mamele cu copii mici f\u0103ceau la fel. Acum nu se mai procedeaz\u0103 a\u0219a. Dac\u0103 o femeie are copil mic,nu se mai duce la munc\u0103. Ba nu se duce nici la cump\u0103r\u0103turi, c\u0103 nu are cu cine l\u0103sa copilul. Nu \u0219tiu care din cele doua solu\u021bii era mai bun\u0103. Cred c\u0103 a doua solu\u021bie era mai bun\u0103 pentru femeie, dar mai proast\u0103 pentru b\u0103rbat, pentru c\u0103 el trebuia s\u0103 fac\u0103 toat\u0103 treaba singur.Noi lucram \u00eempreun\u0103 ,nu conta c\u0103 aveam copil mic. Luam copilul cu noi la c\u00e2mp.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prim\u0103vara anului 1954 mergeam la munca c\u00e2mpului. Era vremea pr\u0103\u0219itului la porumb. F\u0103cusem un fel de leagan pentru fetit\u0103, ca atunci c\u00e2nd dormea s\u0103 nu o mu\u0219te furnicile.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd plecam la c\u00e2mp ,eu \u00eenc\u0103rcam \u00een spate leag\u0103nul fetitei, sapele, traista cu m\u00e2ncare, ulciorul cu ap\u0103 \u0219i oala cu ciorb\u0103. Dar mai aveam de dus o capr\u0103 \u0219i o vi\u021bic\u0103 cam de un an \u0219i c\u00e2teva luni.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 capra mergea singur\u0103, vi\u021bica trebuia dus\u0103 de funie. \u0218i cum nu mai aveam m\u00e2ini s\u0103 duc \u0219i vi\u021bica o legam de cureaua pantalonului. So\u021bia mea mergea cu feti\u021ba \u00een bra\u021be.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o zi ,cum mergeam cu vi\u021bica prins\u0103 de cureaua pantalonului , nu \u0219tiu de ce s-a speriat, c\u0103 m-a zmucit de m-am dezechilibrat de mi-a c\u0103zut tot bagajul pe care \u00eel aveam \u00een spate. Ciorba am pierdut-o \u00een \u00eentregime, iar din restul de m\u00e2ncare am adunat c\u00e2t am putut \u0219i am plecat mai departe.<\/p>\n\n\n\n
Feti\u021ba dormea bine \u00een leag\u0103nul de care am vorbit mai sus , dar c\u00e2nd se trezea \u0219i nu vedea pe nimeni pe lang\u0103 ea , f\u0103cea ce f\u0103cea \u0219i se d\u0103dea jos din leag\u0103n \u0219i pornea \u00een patru labe, pl\u00e2ng\u00e2nd ,dup\u0103 noi. Era \u00een perioada c\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 spun\u0103 ,,mama,,.Palmele ei erau pline de \u021bepi de ciulini.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen anul 1955 m-au luat militar. M-au dus la o unitate de munc\u0103, pentru c\u0103 aveam origini nes\u0103n\u0103toase \u0219i nu trebuia s\u0103 am arm\u0103. Dup\u0103 vreo \u0219ase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de armat\u0103, so\u021bia mea a n\u0103scut al doilea copil, tot o fetita,Sanda. A\u0219a c\u0103 acum aveam doi copii de crescut. Cum eu f\u0103ceam armata tot greul a r\u0103mas pe capul <\/p>\n\n\n\n
So\u021biei. O mai ajutau p\u0103rin\u021bii mei \u0219i ai ei.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o noapte din toamna lui 1955, c\u00e2nd feti\u021ba mic\u0103 avea dou\u0103 luni \u0219i ceva, so\u021bia s-a dus cu socrul meu la t\u0103iat coceni de porumb. Trebuia lucrat noaptea ,c\u0103 erau mai moi. Ziua se uscau \u0219i se sf\u0103r\u00e2mau. A\u0219a c\u0103 ajun\u0219i la tarla au a\u0219ezat feti\u021ba pe jos l\u00e2ng\u0103 un bra\u021b de coceni t\u0103ia\u021bi \u0219i s-au apucat de treab\u0103. Au t\u0103iat c\u00e2t au t\u0103iat, apoi socrul s-a apucat de legat mald\u0103rii \u0219i \u00een timp ce-i lega \u00eei \u0219i f\u0103cea gr\u0103mezi. C\u00e2nd s-au g\u00e2ndit c\u0103 feti\u021ba r\u0103m\u0103sese la o distan\u021b\u0103 mai mare de ei s-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o aduc\u0103 mai aproape. S-a dus so\u021bia , dar cum \u00eenc\u0103 era \u00eentuneric nu mai g\u0103sea copilul. L-a anun\u021bat \u0219i pe taic\u0103-su \u0219i au \u00eenceput s\u0103 caute am\u00e2ndoi. V\u0103 da\u021bi seama \u00een ce panic\u0103 au intrat c\u0103ci se g\u00e2ndeau c\u0103 se putea s\u0103 o ia vreo vulpe. Dup\u0103 un timp de c\u0103utare, s-a auzit un pl\u00e2ns de copil \u0219i a\u0219a au gasit-o. Era chiar l\u00e2ng\u0103 o gr\u0103mad\u0103 de coceni lega\u021bi. Norocul feti\u021bei a fost c\u0103 nu au cl\u0103dit gr\u0103mada de coceni chiar pe ea , c\u0103 murea \u00een\u0103du\u0219it\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Cam a\u0219a se cre\u0219teau copiii \u00een acea perioad\u0103. Acum nimeni nu ar mai face a\u0219a ceva.<\/p>\n\n\n\n
Nu v-am spus cum s-a n\u0103scut a doua fat\u0103. Era var\u0103 ,\u00een perioada treieratului. Atunci se treiera cu batoza,iar caii intraser\u0103 \u00eentr-un fel de somaj. C\u00e2nd a venit r\u00e2ndul so\u021biei \u0219i p\u0103rin\u021bilor ei la batoz\u0103 tocmai erau \u00een v\u00e2ltoarea treieratului. Atunci so\u021biei a \u00eenceput s\u0103-i fie r\u0103u; \u00eencepuser\u0103 durerile facerii. A plecat singur\u0103 acas\u0103, c\u0103 ceilal\u021bi membri de familie trebuia s\u0103-\u0219i continue treaba. C\u00e2nd au terminat de treiarat s-au dus s\u0103 vad\u0103 ce face so\u021bia mea \u0219i au g\u0103sit-o cu copilul n\u0103scut. Femeile de la \u021bar\u0103 n\u0103\u0219teau mult mai u\u0219or dec\u00e2t cele de la ora\u0219 pe vremea aceea.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen anul 1957 m-am liberat din armat\u0103-atunci stagiul militar era de doi ani -, dar c\u00e2nd am \u00eemplinit doi ani , a fost o \u0219edin\u021b\u0103 \u0219i ne-a dat s\u0103 lucram un obiectiv, iar c\u00e2nd \u00ee-l terminam plecam acasa. A\u0219a c\u0103 am mai lucrat o lun\u0103, p\u00e2n\u0103 am terminat obiectivul stabilit.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am venit acas\u0103 feti\u021bele mele erau m\u0103ri\u0219oare, una de patru ani \u0219i cealalt\u0103 de doi ani. Am stat \u00een sat p\u00e2n\u0103 \u00een 1959, perioad\u0103 de care am mai vorbit(cu intrarea \u2013ie\u0219irea \u0219i iar intrarea \u00een colectiv). La \u00eenceputul C.A.P.-ului toat\u0103 for\u021ba de munc\u0103 era \u00een sat, nu plecase nimeni dup\u0103 serviciu la ora\u0219, a\u0219a c\u0103 C.A.P.-ul avea mai mult\u0103 for\u021b\u0103 de munc\u0103 dec\u00e2t avea nevoie.<\/p>\n\n\n\n
S-a stabilit \u0219i conducerea C.A.P.-ului dintre s\u0103tenii cei mai s\u0103raci. Echipele s-au format cam tot dup\u0103 acelea\u0219i criterii. M-am adresat \u0219i eu unui \u0219ef de echip\u0103 s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103 \u0219i pe mine \u00een echipa lui, iar r\u0103spunsul a fost categoric,,Nu. Nu ai tu ce c\u0103uta \u00een echipa mea, eu am oamenii mei.,,Acest raspuns m-a dezam\u0103git foarte tare , c\u0103ci nu m\u0103 a\u0219teptam la a\u0219a ceva, deoarece eram oarecum prieteni. Muncisem cu el la c\u0103rat lemne din p\u0103dure cu carele, dar mai ales pentru c\u0103 so\u021bia lui venea foarte des la mama dup\u0103 zeam\u0103 de varz\u0103 sau de mur\u0103turi-\u0219i niciodat\u0103 nu-i d\u0103dea zeama goal\u0103 ci \u00eei punea \u0219i c\u00eeteva mur\u0103turi sau o varz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Sup\u0103rat de aceast\u0103 respingere, m-am g\u00e2ndit c\u0103 singura solu\u021bie era s\u0103 plec din sat, s\u0103-mi caut de lucru \u00een alt\u0103 parte.<\/p>\n\n\n\n
Am c\u0103utat \u00een ora\u0219ele din \u00eemprejurimi, dar nu am g\u0103sit nimic, \u00eentrucat industria \u00een acea vreme nu era dezvoltat\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Aveam un cumnat,so\u021bul surorii M\u0103rioara, Nicolaie Costin, care lucra la Oravi\u021ba ,\u00een Banat, la o \u00eentreprindere de uraniu. Am luat leg\u0103tura cu el \u0219i m-am dus acolo la munc\u0103. M-am angajat ca sondor.Meseria asta presupunea s\u0103 facem prospec\u021biuni geologice, adic\u0103 s\u0103 descoperim straturile de uraniu, dup\u0103 care veneau minierii \u0219i exlpoatau z\u0103c\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n\n\n\n
Cazarea era \u00een ni\u0219te bar\u0103ci de scandur\u0103; unui familist i se d\u0103dea o singur\u0103 camer\u0103. Dup\u0103 cateva luni mi-am adus \u0219i so\u021bia \u0219i fetele. Am lucrat \u00een aceast\u0103 \u00eentreprindere cam un an de zile, dup\u0103 care am fost transfera\u021bi( o echipa complet\u0103) \u00een zona Hunedoarei, la Teliuc. Aici ,\u00een zona Poiana Rusc\u0103i ,f\u0103ceam tot prospec\u021biuni geologice, dar \u00een loc de uraniu c\u0103utam minereu de fier, necesar Combinatului Siderurgic de la Hunedoara. Condit\u021bile de cazare erau la fel ca la Oravi\u021ba.<\/p>\n\n\n\n
P\u00e2r\u00e2ul Cerna trecea foarte aproape de cartierul muncitoresc \u0219i fetele se duceau s\u0103 fac\u0103 des baie acolo. Marcela a \u00eenceput \u0219coala, clasa \u00eent\u00e2ia, dar dup\u0103 un trimestru s-a \u00eemboln\u0103vit de hepatit\u0103 \u0219i a fost internat\u0103 la spital \u00een Hunedoara. Fiica cea mica era \u0219i ea \u00een spital, dar \u00een alt\u0103 parte, c\u0103ci suferise o durere la picior \u0219i era acolo \u00een tratament cu piciorul \u00een ghips.F\u0103c\u00e2ndu-se analize \u00eentregii familii \u0219i eu am fost g\u0103sit cu hepatita A. A\u0219a c\u0103 familia mea, mai pu\u021bin so\u021bia ,era \u00een spital, la spitale diferite. So\u021bia abia mai f\u0103cea fa\u021b\u0103 s\u0103 vin\u0103 \u00een vizit\u0103 la trei spitale \u00een acee\u0219i zi. Dar, f\u0103c\u00e2ndu-i-se analize \u0219i Sandei, fata cea mic\u0103, a fost \u0219i ea depistat\u0103 cu hepatita A \u0219i deci a fost mutat\u0103 la spitalul de boli infectioase ,unde era internat\u0103 \u0219i Marcela. Aceasta a aflat c\u0103 sora ei este \u00een acela\u0219i spital de la copiii din salonul ei , care i-au spus c\u0103 a fost adus\u0103 o fat\u0103 mic\u0103 cu piciorul \u00een ghips. Acum cele doua fete erau \u00een acela\u0219i spital \u0219i so\u021biei \u00eei venea mai u\u0219or s\u0103 mearg\u0103 la ele. Eu am fost externat la cateva zile. Din cauza acestei boli fata cea mare a facut o boal\u0103 de pl\u0103m\u00e2ni-i se spunea umbr\u0103 la pl\u0103m\u00e2ni-\u0219i doctorul ne-a recomandat s\u0103 ne mut\u0103m \u00eentr-un loc mai curat, mai pu\u021bin poluat. A\u0219a ne-am mutat la Ghelar, o localitate mai \u00een munti, \u00een aceea\u0219i zon\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Aici fetele au \u00eenv\u0103\u021bat la \u0219coala general\u0103 din sat .<\/p>\n\n\n\n
\u00cen privin\u021ba meseriei , pot spune c\u0103 am \u00eenva\u021bat \u2013o foarte repede. Am f\u0103cut un curs de scurt\u0103 durat\u0103 de trei luni, iar \u00een timp de doi ani am trecut prin toate treptele \u0219i am ajuns sondor \u0219ef. Nu mai spun ce responsabilitate avea aceast\u0103 func\u021bie, s\u0103 nu semene a laud\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am lucrat \u00een aceast\u0103 localitate circa nou\u0103 ani, si poate a\u0219 mai fi lucrat deoarece aveam categorie mare \u0219i c\u00e2\u0219tigam destul de bine. Dar ,problema era c\u0103 \u00een localitatea Ghelari nu se \u00eenv\u0103\u021bau dec\u00e2t opt clase, iar liceul trebuia f\u0103cut la Hunedoara. Acolo trebuia s\u0103 stea la gazd\u0103 \u0219i mai ales s\u0103 stea f\u0103r\u0103 supravegherea noastr\u0103. A\u0219a c\u0103 ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 venim la Gala\u021bi, unde se pornise Combinatul Siderurgic \u0219i unde era nevoie de for\u021b\u0103 de munc\u0103. Am b\u0103gat cerere de demisie \u0219i dup\u0103 ce au trecut \u0219i cele 14 zile regulamentare mi-am f\u0103cut lichidarea.<\/p>\n\n\n\n
La Gala\u021bi mi-am g\u0103sit repede de lucru, dar am luat-o din nou de la zero, \u00eentruc\u00e2t meseria de sondor nu avea nimic \u00een comun cu meseria de siderurgist.<\/p>\n\n\n\n
Cu toate c\u0103 am pierdut bini\u0219or la salariu, totu\u0219i aici aveam condi\u021bii de scoal\u0103 pentru fete \u0219i nu trebuia s\u0103 mai pl\u0103tesc gazd\u0103. Ba mai mult am primit foarte repede \u0219i un apartament cu dou\u0103 camere, iar condi\u021biile de cazare erau deosebit de bune fa\u021b\u0103 de ceea ce avusesem p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n\n\n\n
Fetele au f\u0103cut am\u00e2ndou\u0103 liceul, cea mare Liceul Teoretic,iar Sanda ,fiica cea mic\u0103 a facut Liceul Sanitar. Dupa terminarea liceului Marcela \u0219i-a c\u0103utat serviciu, iar Sanda a urmat Facultatea De Medicin\u0103. <\/p>\n\n\n\n
La Combinatul Siderurgic am lucrat p\u00e2n\u0103 am ie\u0219it la pensie , la limit\u0103 de v\u00e2rst\u0103, adic\u0103 \u00een anul 1990. \u00cen total am lucrat 33 de ani , din care \u00een grupa \u00eent\u00e2i de munc\u0103 peste 20 de ani, de unde m-i s-a mai ad\u0103ugat la pensie 10 ani. Grupa \u00eent\u00e2ia de munc\u0103 presupunea s\u0103 lucrazi \u00een condi\u021bii grele de munc\u0103. <\/p>\n\n\n\n
\u00cen perioada c\u00e2t am lucrat la Combinat am avut un accident de munc\u0103 , unde mi-am pierdut degetele de la un picior din cauza c\u0103 mi-a c\u0103zut o bram\u0103-o plac\u0103 groas\u0103 de metal, grea de c\u00e2teva tone.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219 vrea s\u0103 spun c\u0103 cei din genera\u021bia mea, aveau mai mult respect fa\u021b\u0103 de munc\u0103 dec\u00e2t o au mul\u021bi tineri de acum.<\/p>\n\n\n\n
Eu \u00een to\u021bi anii de munc\u0103 nu am avut nici o zi absen\u021b\u0103 nemotivat\u0103 de la serviciu.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ie\u0219irea la pensie am avut o presim\u021bire c\u0103 trebuia s\u0103 fac totu\u0219i ceva ,c\u0103ci nu puteam s\u0103 stau degeaba. A\u0219a c\u0103 m-am \u00eentors \u00eenapoi \u00een satul meu natal, adic\u0103 \u00een satul Rachelu, com.Luncavi\u021ba, judetul Tulcea. Aici mi-am luat \u00eenapoi p\u0103m\u00e2ntul de la fostul C.A.P., cele trei hectare cu care intrasem, \u0219i m-am apucat s\u0103-l lucrez singur, ajutat doar de so\u021bie. Prima grij\u0103 a fost s\u0103-mi pun o bucat\u0103 de vie. Am pus o jumatate de hectar de vie ,pe acela\u0219i teren unde pusesem \u0219i c\u00e2nd m-am \u00eensurat. Apoi mi-am luat dou\u0103 v\u0103cu\u021be \u0219i dou\u0103 capre. Vitele s-au \u00eenmul\u021bit, c\u0103 aveam acum 6-7 vite \u00een ciread\u0103. \u00cei cam speriasem cu munca pe cei din sat, care \u00eenc\u0103 nu prea credeau c\u0103 am sc\u0103pat de colectiv.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 trei ani via a \u00eenceput s\u0103 produc\u0103, a\u0219a c\u0103 eram singurul care puteam s\u0103 mai v\u00e2nd \u0219i vin. Dar a mers foarte pu\u021bin deoarece \u00eentre timp \u0219i-au mai pus \u0219i al\u021bii vie \u0219i acum cererea era mai mic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00centre timp mi-am f\u0103cut \u0219i o c\u0103su\u021b\u0103 cu toate anexele necesare unei gospod\u0103rii s\u0103n\u0103toase. Cre\u0219team \u00een fiecare an c\u00e2te doi-trei porci, c\u00e2te un t\u0103ura\u0219 sau doi, peste o sut\u0103 de gaini. Porcii \u0219i t\u0103ura\u021bii erau sacrifica\u021bi \u00eenainte de venirea iernii \u0219i \u00eemp\u0103r\u021beam cu ginerii mei , c\u0103 acum ne f\u0103cusem trei familii. Cand vedeam c\u0103 copiii mei pleac\u0103 de la mine cu ma\u0219inile \u00eenc\u0103rcate eram foarte fericit, c\u0103 nu tr\u0103iam degeaba pe pamant.<\/p>\n\n\n\n
Toat\u0103 munca de care am vorbit mai sus o f\u0103ceam numai eu \u0219i so\u021bia mea, f\u0103r\u0103 nici un ajutor din alt\u0103 parte. Nu am avut nici m\u0103car un meseria\u0219 la construc\u021bia casei. Totul am f\u0103cut doar noi doi.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 \u00eentorc pu\u021bin la perioada c\u00e2t am fost \u00een serviciu. Am avut \u0219i c\u00e2teva cumpene din care numai Dumnezeu m-a salvat. \u00cen anul 1980 am avut un accident de munc\u0103 \u00een urma c\u0103ruia , a\u0219a cum am mai spus, am r\u0103mas cu o parte din laba piciorului st\u00e2ng t\u0103iat\u0103, dar aceasta a fost un mare noroc pentru c\u0103 puteam s\u0103 fiu strivit de tot de tabla care m-a accidentat. Tabla avea vreo \u0219apte tone. Dup\u0103 perioada de spitalizare \u0219i concediu medical mi s-a propus s\u0103 fiu pensionat cu jum\u0103tate de norm\u0103, dar am refuzat \u0219i m-am \u00eentors la munc\u0103 cu norm\u0103 \u00eentreag\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen anul 1988 am avut un alt necaz din care am sc\u0103pat tot datorit\u0103 Bunului Dumnezeu. Am avut litiaz\u0103 uric\u0103, adic\u0103 am avut blocaj la ambii rinichi. Am avut mare noroc cu un domn doctor, Petrisor, de la Spitalul Jude\u021bean Gala\u021bi, \u0219eful Sectiei Urologie, care m-a salvat de la moarte, pentru c\u0103 dac\u0103 nu intervenea repede \u0219i eficient nu a\u0219 mai fi tr\u0103it dec\u00e2t c\u00e2teva zile.<\/p>\n\n\n\n
M-a operat \u00eent\u00e2i la rinichiul drept de unde mi-a scos ni\u0219te pietre care blocau ureterul. Dup\u0103 trei luni m-a operat \u0219i la rinichiul st\u00e2ng, de unde mi-a scos o piatr\u0103 compact\u0103 de m\u0103rimea unui sumbure de cirea\u0219\u0103, chiar din rinichi , f\u0103r\u0103 s\u0103-mi scoat\u0103 rinichiul. <\/p>\n\n\n\n
Nu am s\u0103-l uit niciodat\u0103 pe acest doctor, care este un om de mare omenie \u0219i un specialist des\u0103v\u00e2r\u0219it. Dup\u0103 prima opera\u021bie, eu am plecat acas\u0103 \u00een perioada c\u00e2nd asistenta \u0219ef\u0103 plecase \u00een concediu. La trei luni , m-am \u00eentors pentru a doua opera\u021bie \u0219i c\u00e2nd m-a v\u0103zut asistenta m-a \u00eentrebat dac\u0103 nu mai fusesem internat la salonul 5. R\u0103spunz\u00e2nd afirmativ, ea spune:,,p\u0103i noi \u0219tiam c\u0103 \u0103la de la 5 se duce,,. Eu i-am spus:,,Doamn\u0103 ,cred c\u0103 nu aveam formele f\u0103cute de nu m-au primit,,. Au r\u00e2s to\u021bi din salon.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219 vrea s\u0103 mai spun c\u00e2te ceva tot din perioada copil\u0103riei.<\/p>\n\n\n\n
Bombardarea ora\u0219ului Gala\u021bi, \u00een perioada celui de al doilea r\u0103zboi mondial 1941-1944.<\/p>\n\n\n\n
Era \u00eentr-o sear\u0103 , deabia se \u00eentunecase, iar noi ne preg\u0103team de culcare.C\u00e2nd am ie\u0219it din cas\u0103, am v\u0103zut o lumin\u0103 mare \u00eenspre Gala\u021bi-distan\u021ba dintre localita\u021bi fiind de circa 30 km. Am intrat imediat \u00een cas\u0103 \u0219i am anun\u021bat-o pe mama \u0219i pe ceilal\u021bi frati, dar la scurt timp sau auzit ni\u0219te bubuituri puternice. \u00cencepuse bombardarea ora\u0219ului. Acea lumin\u0103 despre care am spus mai sus era de la o para\u0219ut\u0103 luminoas\u0103, ca s\u0103 se vad\u0103 unde s\u0103 lase bombele. Noi ne-am dus la o vecin\u0103 care avea un beci mai ad\u00e2nc \u0219i am stat acolo p\u00e2n\u0103 spre diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd s-a lini\u0219tit treaba.<\/p>\n\n\n\n
Un alt caz: eram pe camp cu vitele la p\u0103scut , cu \u00eenc\u0103 un b\u0103iat cu vreo doi ani mai mare, la vreo trei km de sat. Am auzit dinspre sat un p\u00e2r\u00e2it de mitralier\u0103, \u0219i imediat am v\u0103zut un avion care a trecut chiar deasupra noastr\u0103,la mic\u0103 distant\u0103, c\u0103 se vedeau oamenii \u00een avion. Erau doi oameni. Noi chiar le-am f\u0103cut cu m\u00e2na, \u00een semn de salut, dar ei au trecut de noi \u0219i la circa 200 de metri erau s\u0103pate ni\u0219te tran\u0219ee \u0219i ei au \u00eenceput s\u0103 trag\u0103 cu mitraliera. P\u00e2n\u0103 ne-am dezmeticit noi, ei deja nu se mai vedeau. Acel avion era un avion nem\u021besc de v\u00e2n\u0103toare , foarte iute \u0219i mergea la distanta mica fa\u021b\u0103 de p\u0103m\u00e2nt. Era supranumit avionul \u0218TIUCA.<\/p>\n\n\n\n
Era \u0219i un c\u00e2ntec pe seama acestui avion.<\/p>\n\n\n\n
,,Staline, retrage -\u021bi trupa<\/p>\n\n\n\n
C\u0103 vine neam\u021bul cu \u0218tiuca<\/p>\n\n\n\n
\u0218i rom\u00e2nul cu m\u0103ciuca.,,<\/p>\n\n\n\n
In continuare vreau s\u0103 v\u0103 spun c\u0103te ceva din \u00eent\u00e2mpl\u0103rile care ar putea fi numite tragico-comice.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-una din zile , dupa ce am terminat de pr\u0103\u0219it , mama ne-a suit pe to\u021bi copiii \u00een car ,iar ea a luat boii de funie \u0219i am plecat . Dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajungem la drum trebuia s\u0103 o lu\u0103m pu\u021bin prin p\u0103dure, c\u0103 tarlaua noastr\u0103 era situat\u0103 \u00een vecin\u0103tatea p\u0103durii. A mers mama cu boii \u00een fruntea c\u0103ru\u021bei, p\u00e2na\u0103 am ajuns la un drum aproape de marginea p\u0103durii. Apoi s-a suit \u0219i ea \u00een car , crez\u00e2nd c\u0103 boii or s\u0103 mearg\u0103 lini\u0219ti\u021bi pe drum. Dar \u021bi-ai g\u0103sit. Cum au pornit au luat-o la fug\u0103 , au p\u0103r\u0103sit drumul \u0219i \u00een fuga cea mare au lovit dricul din fa\u021b\u0103 de o r\u0103d\u0103cin\u0103 de copac de s-a rupt jugul \u00een dou\u0103; fiecare bou a r\u0103mas cu partea lui de jug \u00een g\u00e2t, iar noi ,care eram \u00een car ,din cauza impactului car-cioat\u0103, am fost arunca\u021bi c\u00e2\u021biva metri \u00een fa\u021ba carului. Am avut totu\u0219i noroc c\u0103 nici unul nu a suferit leziuni grave, ci numai unele dureri care erau inevitabile.<\/p>\n\n\n\n
Un alt caz pe care nu-l pot uita este urm\u0103torul:tot \u00een perioada fragedei copil\u0103rii \u0219i tot cu acei boi care ne-au rupt jugul.\u00cen timpul verii ne-am dus eu s\u0219 mama s\u0103 adun\u0103m pepeni de la bostana, care era tot \u00een tarlaua de lang\u0103 p\u0103dure. Am adunat noi pepenii care erau cop\u021bi \u0219i am \u00eenc\u0103rcat un car plin ochi cu pepeni . \u00cen drum spre cas\u0103 trebuia s\u0103 urc\u0103m un deal , c\u0103 pe acolo era drumul. \u00cen partea st\u00e2ng\u0103 a drumului era o serpentin\u0103 destul de abrupt\u0103-nu a\u0219 putea preciza cam c\u00e2te grade avea- , dar panaramele de boi, dup\u0103 ce au urcat dealul jum\u0103tate s-au g\u00e2ndit c\u0103 ar fi mai u\u0219or s\u0103 o ia la vale pe coast\u0103. Eu c\u00e2nd am v\u0103zut inten\u021bia lor, am fugit repede s\u0103-i dau la drum. Acest lucru a f\u0103cut s\u0103 se r\u0103stoarne carul \u0219i to\u021bi pepenii au luat-o la vale. Nu cred c\u0103 pot descrie exact cum se duceau pepenii c\u0103 se vedeau numai coji \u0219i miez, atunci c\u00e2nd se ciocneau unii de al\u021bii. O veche zical\u0103 spune a\u0219a:Paguba ca paguba , dar \u00eemi pl\u0103cea cum se ducea,,.<\/p>\n\n\n\n
Ce mai am \u00eendreptat carul \u0219i l-am tras pe vale-c\u0103 \u0219i pe acolo era un drum , dar era mai pe ocolite. Am adunat ce s -a mai putut aduna, jum\u0103t\u0103\u021bi de pepeni , pentru c\u0103 pepeni \u00eentregi nu era nici unul. Am plecat acas\u0103 cu un sfert de car de pepeni pe care i-am dat ca hran\u0103 animalelor, c\u0103 de altceva nu mai erau buni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Acum a\u0219 vrea s\u0103 v\u0103 scriu despre c\u0103s\u0103torie. Dup\u0103 cum v-am mai spus eu m-am c\u0103s\u0103torit la varsta de 18 ani, adic\u0103 \u00een 1952 luna mai. So\u021bia mea ,Fotache Tinca, venea dintr-o familie mai s\u0103r\u0103cut\u0103, cu mai pu\u021bin p\u0103m\u0103nt , dar foarte harnic\u0103 \u0219i \u021binea cu casa. Dovad\u0103 c\u0103 am ajuns \u00eempreun\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219im 52 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-21","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22,"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21\/revisions\/22"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/amintiri-din-trecut.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}