În ultimii ani s-a observat că tot mai mulți demnitari politici cumulau niște averi fabuloase.Atunci, guvernul Adrian Năstase a făcut o lege prin care toți demnitarii, atât de la guvernare cât și cei din opoziție trebuiau să declare pe proprie răspundere,la începutul fiecărui an, toată averea pe care o dețineau pâna atunci.Desigur că această lege nu le-a plăcut multora, dar nu au avut ce face.Legea trebuia respectată.

În anul 2005,imediat după formarea guvernului Tăriceanu, s-a observat că aveam un guvern de super bogați.Chiar Primul-Ministru a trebuit să-și refacă declarația pentru că mai uita să treacă unele părți din avere.

Iar Domnul Băsescu a uitat să treacă un imobil pe care –l cumparase din fondul de stat aproape pe nimic,adică pe o suma foarte mică față de valoarea construcției.A cumpărat această casa în timp ce era Primar  General al Capitalei.S-a făcut  mare vălvă pe aceasta temă în presă, dar până la urmă lucrurile s-au potolit,iar Domnul Băsescu a ieșit , și de data aceasta basma curată,pentru că acum era Președintele Țarii.

Ce păcat  că legea nu a prevăzut ca  aceste declarații da avere să se facă odată cu depunerea candidaturilor,înainte de alegeri.Barem să știe și alegătorii pe cine aleg.

Domnul Adrian Năstase a avut norocul să moștenească o sumă frumușică de circa un milion de dolari ,sumă pe care soția lui a primit-o de la o matușă Tamara,devenită celebră post mortem.Aceasă sumă a fost trecută în declarația de avere.

După ce s-au făcut publice  averile membrilor guvernului în special,s-a observat că au averi foarte mari.

Într-o discuție cu un consătean pensionar,și el trecut de 80 de ani, îmi spunea că niciodată țara noastră nu a avut un guvern format din oameni așa de bogați.Eu am încercat să-i explic faptul că și în trecut am avuâ asemenea oameni și gândul m-a dus la familia Brătenilor.numai că âBrătenii, acumulaseră averile în câteva generații, iar actualii guvernanți în câțiva ani.Și se pune firesc întrebarea:Cum au reușit într-un timp așa de scurt să acumuleze așa averi mari?

În continiare am să încerc să răspund la această intrebare în limita capacitații mele.

Imediat după Revoluția din 1989 toată lumea a răsuflat  ușurată că avem și noi parte de acum de democrație.Și a început fiecare să acumuleze cât mai mulți bani, mai ales în meseriile în care aveau ceva îndemânare.

Primii au fost romii(Țiganii) cu Alba –Neagra. Aproape la orice colț unde era ceva aglomerație apăreau și acești indivizi. Începeau să manevreze două bile, una albă și una neagră într-un pahar închis la culoare, iar jucătorul trebuia să ghicească unde este bila albă, că aceea era câștigătoare. Dacă nimerea bila neagră atunci pierdea toată suma cu care intrase în joc. De regulă jucătorii scoteau doar bila neagră. Din când în când mai venea câte unul care făcea parte din gașca romilor  și ca să impulsioneze pornirea intra și el în joc cu o sumă mare și câștiga. Cei ce asistaseră la asemenea câștig se înfierbântau și mai tare la joc. Și uite așa romii noștri îi curățau de bani.

A doua posibilitate de a face bani a fost Caritas-ul. Aproape în fiecare oraș erau deschise câteva puncte de Caritas. Acestea nu erau autorizate de nimeni, ci își racolau clienții cu promisiunea unor sume enorme în numai câteva luni, față de suma depusă inițial. S-au înghesuit la aceste jocuri foarte mulți din cei dornici de chilipir, dar până la urmă au rămas fără bani.Iar șmecherii au rămas cu banii. Cel mai mare centru de Caritas a fost la Cluj-Napoca, unde se pare că au urmat și câteva arestări.

Apoi a venit F.N.I.-ul, adică Fondul Național de Investiții. Aici părea că era ceva mai serios, pentru că era un fond național. Mulți oameni și-au vândut anumite bunuri, chiar casele, ca să depună banii la acest fond. După ce suma a fost considerabilă, persoanele sus-puse au primit sume mari de bani ,conducătorii fondului au luat și ei sume enorme, iar președintele fondului a plecat peste hotare cu banii. A intrat și Procuratura pe fir și a fost dată în urmărire pe Interpol administratora fondului, fiind de fapt și singura condamnată.

Asemănător F.N.I.-ului a fost și S.A.F.I. al cărui inițiator a fost domnul Cataramă, fost membru marcant al P.N.L. La investirea domnului Tăriceanu Cataramă a declarat că acesta a beneficiat de o sumă destul de mare din fondul S.A.F.I. În prezent domnul Cataramă este un prosper om de afaceri, iar Procuratura l-a găsit nevinovat. Este încadrat în topul celor mai bogați 300 români.

O altă sursă de îmbogățire au fost băncile. Mulți șmecheri și-au deschis câte o bancă sau au nimerit la  conducerea unor bănci. După ce și-a adunat banca un anumit capital de la populație, atunci au declarat banca în faliment, iar cei care depuseseră banii la aceste bănci au rămas cu buza umflată.Ca exemplu dau Banca lui Sorin –Ovidiu Vântu și Banca Religiilor, dar sunt mai multe , însă acum îmi scapă.

Într-o emisiune la televizor, unde participau doi mari economiști, unul fusese chiar Ministru de Finanțe în guvernarea C.D.R., discutau, cum era și normal , despre economie și oameni bogați. Și ei au fost unanim de acord ca 90% dintre cei mai bogați oameni ai țării au făcut averile prin furt.

Față de cele arătate mai sus nu trebuie să ne  mai mirăm cum și-au făcut oamenii ăștia averile așa de mari în câțiva ani. După părerea mea cea mai mare avere pe care o poate câștiga un om în viață este :Cultura(dar cea bună nu bălării), cinstea și onestitatea. Iar cei care candidează la diferite funcții în stat, începând de la Primarul Comunal până la șefii de stat trebuie să răspundă la un chestionar care să aibe mai multe întrebări cum ar fi:

1-Dacă a avut probleme cu justiția , chiar dacă nu a fost condamnat.

2-Dacă în timpul cât a ocupat  alte funcții a mințit cu diverse ocazii.

3-Dacă a citit Codul Bunelor Maniere.

4-Dacă știe o limbă de circulație internatională(penrtu funcții mai înalte)

5-Să i se dea și câteva probleme de matematică. 

Spun asta pentru că am vazut recent pe un ministru care se ocupa cu colectarea impozitelor și când a fost întrebat ce sumă trebuie să plătească drept TVA, pentru o anumită sumă de bani, marele demnitar nu a știut să socotească. Atunci nu-i de mirare că țara noastră merge din rău în mai rău.

O altă problemă, care după părerea mea, ar putea scoate țara din sărăcia în care se află ar fi următoarea: Să se întocmească , de către oameni de știință, cum ar fi Academia Româna sau alte foruri capabile (dar nu politicieni) un program de dezvoltare pe termen mediu și lung,care să fie lege pentru toate guvernele care vin la guvernare , indiferent de culoarea politică. Eu consider că cei ce ajung la putere nu ajung prin votul partidului sau coaliției ci prin votul întregului popor. Deci misiunea lor principală ar trebui să fie țara și poporul care i-a ales.

Un mare înaintaș patriot român spunea:,,Patria este poporul și nu tagma jefuitorilor. Multă dreptate avea. Pentru că, după cum se poate observa, în timp ce populația sărăcește politicienii se îmbogățesc peste măsură. Dacă salariile cresc cu câteva procente, care în multe cazuri nu acoperă nici inflația, salariile politicienilor cresc cu 70-80 la sută pe an și mai au și tupeul să spună că populația ar trebui să facă sacrificii.

Spun toate acestea, pentru că s-a observat că aproape la orice schimbare de guvern rămân anumite lucrări de mare amploare-cum ar fi construcții de drumuri, de locuințe, ca să dau doar două exemple. Guvernul care vine, de regulă de altă culoare politică,nu mai continuă lucrarea invocând diferite probleme.Și uite așa se îngroapă niște 

bani-și nu puțini-, care s-au folosit pentru începerea lucrărilor. Dacă totuși se constată că au fost cheltuite unele sume de bani nejustificat, să intervină organele în drept iar cei care se fac vinovați să plătească pentru fapta lor, dar nicidecum să nu se sisteze lucrările, că acolo s-a cheltuit banul public(așa cum îi place actualei puteri să spună).