După părerea mea nimic în lumea asta nu-i întâmplător.Toate sunt programate de acea super-putere , care este Dumnezeu.Voi încerca să mă explic în continuare cum am ajuns la această concluzie.

 Când eram foarte mic, cred că aveam 9-10 ani mi-a căzut în mâna o carte bisericească în care se vorbea de sfârșitul lumii. În aceasta carte se spunea că de data asta sfârșitul lumii nu va mai fi cu apa, ca pe vremea lui Noe, ci va da Dumnezeu ploaie cu foc. Acest foc pe unde va cădea va arde pământul și-l va face tare ca și caramida. Timp de șapte ani nu se va mai face nimic pe el, iar omenirea va rămâne atât de rară, că atunci când se va mai întâlni om cu om se vor îmbrățișa și vor plânge.

Dar înainte de această   ploaie cu foc vor fi anii patimilor. Și dădea chiar date exacte. Adică între anii cutare și cutare se va întâmpla un anumit fenomen  și tot așa se ajungea în anul 2000.

Văzând aceste date din carte, îmi făceam socoteala că eu trebuie să trec  prin toți acești ani ai patimilor datorită vârstei pe care o aveam. Se spunea în carte că vor ieși păsări cu cioc de fier, că va veni Antihristul pe pământ și va căuta să atragă cât mai multă lume de partea lui, ademenindu-i cu multe bunătăți . Cei ce vor rezista acestor tentații mai târziu vor trăi mai bine. Iar cei ce se vor da la Antihrist, mai târziu  va fi vai și amar de ei. Se mai spunea acolo că se vor naște doi împărați, unul la Răsărit și unul la Apus, care se vor bate între ei și cel de la Apus îl va învinge pe cel de la Răsărit și atunci va fi un singur împărat peste întrega lume . Deci va rămâne o turmă și un păstor.

Acum când am trecut prin toate acele etape din carte sunt înclinat să cred că au fost foarte adevărate.

Să o luăm pe rând:

1-Păsări cu cioc de fier=avioanele

2-Ploaia de foc=bomba atomică

3-Antihristul=Epoca comunistă(când am văzut că acea echipă, care m-a înscris în colectiv, mi-a aplicat ștampilă pe ușă m-am gândit  în acel moment că am trecut la Antihrist.

4-Cei doi împărați=URSS și STATELE UNITE ALE AMERICII

5-O turmă și un păstor=Uniunea Europeană

Acum să trecem la epoca comunistă.

Din anul 1944 august 23 pe teritoriul nostru au intrat trupele sovietice și imediat au început arestările  și îndepărtarea de la putere a vechilor conducători de stat și înlocuirea  cu oamenii lor.

S-a început formarea unor noi partide ca: Partidul Muncitoresc Român, Partidul Național Popular Român, Frontul Plugarilor și probabil și alte partide , dar nu-mi mai amintesc cum se numeau.

Toate aceste partide nou înființate au format o coaliție, care se numea BPD, adică Blocul Partidelor Democrate și în această formulă au participat la alegerile din 1944 (dacă nu mă înșel) alături de partidele Istorice.După alegeri au ieșit învingători cei de la BPD-se zvonea că printr-o fraudă.

După alegeri BPD s-a comasat în Partidul Muncitoresc Român.

Din acea perioadă mi-a rămas în minte o poezie. Spunea așa:

Spune lele repede

Ce înseamnă BPD?

B-e bine

P-e pâine

D-Dragoste ,dreptate

B-înseamnă bărbăție

P- e propășire ,pace

D-este democrație

Asta-i BPD.Âți place?

 Dar mai am o întrebare

-Cum să facem la votare

Țara să ne fie tare?

Asta-i lesne frățioare

Pui ștampila

Drept pe Soare

PNL-avea sigla –L

PNȚ-ochiul

BPD-Soarele

 Văd că la ora actuală partidele care ajung la guvernare, aruncă toată neputința lor pe vechiul guvern.Probabil că este o moștenire lăsată din Epoca Comunistă.Pentru că și Partidul Muncitoresc Român 

arunca vina sărăciei care exista în țară pe seama Partidelor Burghezo-Moșierești.

Prima masură pe care au luat-o a fost deparazitarea.

Erau atâția păduchi că nu mai știa lumea ce să facă.

Îmi amintesc că,  trecând pe lângă o unitate  militară , am văzut cum militarii întorși de pe front în refacere, erau dezbrăcați până la brâu și-și despăduchiau cămășile.

Cum se facea deparazitarea?

O echipă de oameni în frunte cu un cadru medical, umbla prin sat cu ETUVA-un fel de cuptor metalic pe roți. Se făcea controlul populației, iar rufele găsite cu paraziți erau aruncate în acest cuptor  ce avea o anumită temperatură . Aici mureau toți paraziții și ouăle lor. Îmi amintesc că la o bătrânică  pulovărul era așa încărcat de purici , că i-a dat foc cu flacără.

A doua masură a fost Alfabetizarea.

 Munți cetățeni nu știau carte deloc și atunci mergeau la școală seara și învățau și ei să scrie și să citească.

Acolo unde erau moșii boierești , s-a dat o lege ca moșia să fie împărțită la țăranii care își munceau singuri pământul. Ziceau că fac asta ca să dispară exploatarea omului de către om. Cei care primeau pământ erau foarte bucuroși și se înscriau masiv în Partidul Muncitoresc Român.

La mine  în sat nu au fost moșieri , dar au fost date miște masuri cum nu mai fuseseră până atunci. La pădure nu mai erau pădurari; fiecare își lua lemne după necesități pentru construcții sau foc, fără să mai plătească nimic. La fel  și la baltă , fiecare prindea cât pește vrea, fără să-l oprescă nimeni. Îmi amintesc cum o femeie destul de săracă s-a înscris și ea în partid, că spunea ea că acesta este partidul săracilor.

Când se adunau la ședință, în loc de rugăciune, cântau Internaționala, care era imnul partidului.

După ce au câștigat alegerile în 1947, a trebuit să-l înlăture pe rege, pentru că regele se opunea unei legi care prevedea naționalizarea moșiilor, clădirilor, pădurilor, conacelor deținute de burghezie (cum se zicea pe atunci).

Așa că la 30 decembrie 1947 regele a abdicat și a luat-o și pe regina mamă și au plecat din țară.

După aceea PMR a scos în afara legii toate celelalte partide,iar  conducătorii lor au fost condamnați la ani grei de închisoare, de unde mulți nu au mai ieșit vii.

După naționalizare s-a trecut la reconstrucția tării. Vreau să spun că țara nu avea industrie aproape deloc.

Orașul Galați avea o fabrică de caiele pentru potcovit caii, o fabrică de lumânări și portul de la Dunăre. Străzile erau pavate cu piatră cubică, iar drumurile naționale erau pavate cu piatră concasată manual. Au început să apară locuri de muncă, dar muncitorii primeau , ca salariu, foarte puțini bani. În compensație primeau cartele de alimente și de îmbrăcăminte. Ca salariați aveau prioritate cei de la oraș, oamenii din sate trebuiau să aleagă între pământ sau serviciu. Dacă vreai să-ți menții serviciul trebuia să scapi  de pământ. Atunci s-a dat o lege ,dacă nu mă înșel nr.308, prin care statul cumpăra pământul pe o sumă foarte mică, căci cu banii primiți pentru un hectar de teren puteai să cumperi o pălărie țărănească dintre cele mai ieftine. Cu toate că pământul era plătit așa de prost ,foarte mulți se lipseau de el în contrapartidă cu serviciul , penrtu că acele cartele se dădeau și la membrii familiei muncitorului și mai primeau și alocație pentru copiii minori .Copiii celor care nu erau salariați nu  primeau nimic.

După înființarea GAP-adică Gospodăria Agricolă Colectivă-, când țăranul trebuia să dea pe lângă pământ și celelalte bunuri ca: plug, căruță, cai, boi,  vaci, oi și alte unelte agricole. Aveai voiae să-ți oprești pentru familie o vacă și 10 oi. Ca persoană fizică acum nu mai aveai nimic în proprietate. Totuși nu pureai să te angajezi la stat, dacă nu obțineai o adeverință de la colectiv , care să ateste că nu aveau nevoie de tine.

Eu ,ca să obțin acea adeverință,  a trebuit să-i fac președintelui GAP-ului fundația unui gard (bineânțeles fără plată).

Dacă apucai să te angajezi, situația materială se schimba simțitor. Ți se asigura locuință, lumină, căldură, asistență medicală, toate contra unei sume deosebit de mici. 

Cum spuneam  , a început reconstrucția țării. S-a dezvoltat industria minieră, industria energetică, industria siderurgică, industria constructoare de mașini, șantiere navale, industri textilă și multe altele. Aproape că nu era oraș, care să nu aibă o unitate industrială. În aceste condiții era mare nevoie de forță de muncă, așa că a început exodul populației de la sate la orașe, unii ca navetiști, iar,alții s-au mutat cu familie cu tot la oraș.

Și în aricultură s-au făcut sisteme  de irigații aproape pe tot întinsul țării.Toate câmpiile erau brăzdate de canale, care aduceau apa de irigat ,dar și evacuau surplusul apelor din ploi.

      În perioada comunistă am avut două personalități care au condus țara. Primul a fost Gheorghe-Gheorghiu-Dej , care a condus din 1945 până în 1965, când a murit în condiții misterioase. Se pare că a fost radiat cu uraniu de către marii URSS-ului, pentru că începuse să nu mai asculte ordinele Kremlinului. A dat afară  din țară armata sovietică ce se instalase la noi încă din anul 1944. A închis conducta de petrol, care ducea petrolul nostru în URSS. În asemenea condiții a fost învitat la Moscova, iar după ce s-a întors în țară, la puțin timp a murit.

După părerea mea personală, Ghiorghiu-Dej a fost mai apropiat de popor, decât succesorul său, Nicolae Ceaușescu, cu toate că are și el destule păcate.

După moartea  lui Gheorghiu-Dej puterea supremă în stat a luat-o Nicolae Ceaușescu, care avea un comportament dictatorial mult mai puternic decât al predecesorului său .

A început cu mai multe taxe și impozite. Dacă actualii conducători pun taxe pe viciu(adică pe țigări și alcool), Ceaușescu punea taxă pe bărbăție. Dacă nu se căsătoreau tinerii până la vârsta de 26 ani și nu aveau un copil, atunci trebuiau să plătească taxa de celibatar.Chiar dacă nu puteau avea copii din cauza sterilității sau alte afecțiuni taxa trebuia plătită.

Începând cu anii 1980 a început să reducă căldura în apartamente. Eram obligați, din cauza frigului să stăm cu toată familia în bucătărie, unde fiind spațiul mai mic se încălzea mai repede. Seara, când ne culcam puneam sub plapumă sticle cu apă fierbinte, ca să mai încălzim puțin așternutul. Parcă în bătaie de joc ne recomanda să mai punem o haină pe noi. Clasa politică a început să se separe de popor . Mai ales clasa conducătoare își făcuse cantine, restaurante, ferme , crescătorii de curcani, zone de vânătoare, toate supranumite ale Patridului. Cu toate că aveau toate bunătățile care nu se găseau pe piață, nici măcar nu plăteau, iar dacă plăteau prețul era foarte mic. Cartelele despre care am vorbit înainte, se desființaseră încă de pe vremea lui Gheorghiu –Dej. Multă vreme  pe piață se găseau  cam tot ce-i trebuia unui om. Dar Ceaușescu a dat ordin de restricționare  a consumului. Nu a mai introdus cartele, dar s-au făcut tabele cu toți cetațenii din blocuri și case și i-a arondat la cea mai apropiată alimentară și aprozar și puteai cumpăra doar cât era prevăzut în rație. Chiar dacă se găseau destule produse în alimenteră nu le puteai cumpăra.

Dacă venea un țăran la oraș cu anumite treburi , nu-i dădea nimeni o pâine ca să mănânce. Aș vrea , pentru întărirea celor spuse , să vă istorisesc o întâmplare.

Șeful contabil de la secția unde lucram a venit la ședința de partid foarte supărat pentru că , întâmplător, s-a întâlnit în oraș cu un vechi prieten, cu care nu se mai văzuse de mulți ani. S-au gândit să  cinstească întâlnirea.Și vechiul prieten i-a propus să meargă la cantina partidului, unde dânsul avea acces. Nimic mai simplu. Numai că după ce au făcut comanda, vânzătoarea îi spune:,,Tovarășe nu vă supărați, dar tovarășul nu este de-al nostru ,,

După unele negocieri , totuși au fost serviți, însă contabilul nostru  s-a simțit foarte ofensat și și-a descărcat năduful în ședința de partid. Spunea dânsul:,,cum adică nu eram de ai lor? Ei ce fel de carnet de partid aveau? Nu era la fel cu al meu?,,

Ceaușescu , după ce a preluat puterea a făcut unele schimbări structurale ale partidului.Denumirea PRM s-a transformat în Partidul Conunist, iar Republica Populară Română s- a transformat în Republica Socialistă România.

Nu știu de ce istoricii  nu au scris aceste lucrurii. Ei vorbesc numai despre  Partidul Comunist. Comuniștii,  în concepția oamenilor erau catalogați drept bolșevici. Probabil din cauza asta nu i s-a spus de la început  Partidul Comunist.

Prin anii 1987-1988 a fost un curent  politic favorabil distrugerii comunismului.În toate țările din blocul comunist, cădeau guvernele unele după altele, dar fără vărsare de sânge.

Țara noastră rămăsese singura din blocul comunist. Atunci, în 1989, a început și la noi o mare revoltă populară la Timișoara, apoi în toată țara. Numai că la noi  rezistența lui Ceaușescu a fost mai mare, s-a declarat stare de asediu și atunci s-a produs și vărsare de sânge nevinovat.

O vorbă spune: cine scoate  sabia , de sabie va muri..

Așa a pățit și Ceaușescu. După ce a fost capturat, a fost judecat de un tribunal militar în mare grabă și chiar în aceeași zi a fost executat împreună cu soția sa ,Elena Ceaușescu.

Dacă la moartea lui Gheorghiu-Dej am văzut multă lume plângând, la moartea lui Ceaușescu toată lumea se bucura, mai puțin activiștii de partid care aveau intrare la cantinele partidului.

         Dar cu toate relele pe care le-au făcut  comuniștii, au fost și unele lucruri bune care au rămas și cu care ne mândrim. Am să dau doar  câteva exemple.

-Hidrocentrala de la Porțile De Fier, Canalul Dunăre –Marea Neagră, Combinatul Siderurgic de la Galați, Uzina de automobile Dacia Pitești, drumul Transfăgărășan și multe altele.

Erau atâtea locuri de muncă, că și leneșii și prostituatele din stradă erau aduse la forțele  de muncă și încadrate în serviciu. Era de lucru pentru toată lumea.

După căderea Dictaturii Comuniste toată lumea credea că o vom duce mai bine. Dar ne-am înșelat.

După trecerea la democrație, căpcăunii , cei însetați de înbogățire , s-au năpustit asupra țării ca niște haite de lupi flămânzi și au început să devoreze toată bogăția națională. Au vândut tot ce se putea vinde pe nimic, dar cu mari comisioane pentru ei, așa că în scurt timp au devenit foarte bogați, întrecându-i chiar pe cei din țările capitaliste, în timp ce populația devenea tot mai săracă. Așa se face că după 16 ani de democrație, nivelul de trai nu a ajuns la cel din 1989, când eram totuși săraci. Cred că dacă s-ar fi știut acest lucru nu se mai făcea revoluție. Este aproape o mândrie pentru guvernanți  că tineretul nostru, peste două milioane, muncesc în țările Uniunii Europene, uneori la munci refuzate de alte popoare , dar care trimit în țară peste trei miliarde de Euro. Acolo muncesc la muncile cele mai grele, cum ar fi la adunatul de căpșuni sau alte munci în agricultură în timp ce terenurile noastre rămân nelucrate și stau pârloagă.

Se spunea în presă că patronul care a cumpărat IMGB-ul , și-a recuperat investiția numai din vânzarea cantinei acestei uzini, câștigând mai mult decât dăduse el pe toată uzina. Cu asemenea negustori nu este de mirare că am ajuns unde suntem azi.Totuși se pare că se mișcă ceva împotriva celor îmbogățiți peste noapte.

În guvernarea Năstase s-a introdus o lege care obligă toată clasa politică să-și declare averea, atât la început de mandat , cât și actualizare  în fiecare an.Lucru foarte bun , dar după părerea mea acest lucru ar trebui extins  la toți cetățenii țării care au averi mai mărișoare și nu pot justifica cum le-au făcut.

  Când Adrian Năstase nu mai era la putere ,ci în opoziție,pe declarația lui de avere a apărut o sumă destul de mare , sumă justificată de acesta ca provenind de la o mătușă a sotiei , ca moștenire. Imediat întreaga presă și toate televiziunile s-au alertat și s-au întrebat cum a  putut o bătrânică să facă atâția bani. Au început să vină și explicațiile, cum că matușa Tamara ar fi avut ceva aur și bijuterii pe care le-a vândut unui cetățean pentru suma de 4000 de Euro .Cu această sumă a cumpărat trei apartamente pe care le închiria, iar cu banii obținuți din chirie a reușit să adune suma de un milion de Euro.

Presa , care se zicea că-i liberă și independentă dar mai ales imparțială,a sărit ca arsă și a început cu întrebările:-cum a putut o femeie în vârstă să facă afaceri imobiliare?-Dacă aurul a fost ținut la bancă,sau unde a fost ținut?

Și multe asemenea întrebări,de s-a dus vestea despre mătușa Tamara pe întreg mapamondul. Cum deschideai televizorul nu se vorbea decât despre mătușa Tamara.Parcă mi se pare cam exagerat.

După puterea mea de gândire, a unui om cu mai puțină școală , dar care are și el dreptul să găndească, am ajuns la următoarea concluzie-

1. ca să faci afaceri din închirierea unor imobile nu trebuie să fii nici tânăr,nici foarte deștept. Prin mica publicitate îți cauți chiriașii,  îi instalezi în  locuință, stabilești chiria și apoi banii îți vin lunar, fără să faci nici un efort fizic.

 Mi se pare mult mai complicată problema unei bătrâne, care cu toate că era de la țară, reușeste să conducă o firmă de construcții de drumuri, în calitate de patron, având contract cu Primăria Generală și care ,după spusele domnului Videanu-Primar General-reușește să toarne cele mai bune asfalturi. Și face această performanță datorită fiicei sale , care este din acelașii partid cu domnul Videanu și mai este și deputat în parlamentul țării. Despre această problemă nu se mai vorbește nimic.

2-Dacă mătușa Tamara a avut aurul la bancă.

După părerea mea nu putea să-l țină la bancă, deoarece pe timpul   comunismului aurul era monopol de stat și nimeni nu avea voie să dețină aur. Și părinții mei au avut un ban de aur și l-au ascuns așa de bine că nici noi copiii nu știam de el ,de teamă să nu ni-l ia.

Un mare gazetar spunea la televiziune, că dacă aurul a fost în bancă, când l-a scos prețul lui a scăzut la jumătate, deoarece orice obiect scos din magazin  a pierdut din valoare. Ce păcat că oameni așa de culți judecă așa de slab. Aurul  niciodată nu se calculează după vechimea lui ci după Karatele pe care le are.Nu există aur vechi și aur nou. După părerea mea toată această poveste cu mătișa Tamara a fost coordonată de grupuri de interese, care împing presa la atac.

De altfel domnul Fluture-ministrul agriculturii-spunea că atunci când vrei să vânezi ursul trebuie ,mai întâi ,să-l hăituiești.Dar pentru aceasta este nevoie de hăitași. Sigur , acum când vânătorii sunt la guvernare, mă face să cred că și-au ales hăitașii din presă, cu condiția să hăituiască opoziția. Pentru că nu numai Adrian Năstase este în vizorul presei, ci toți membrii marcanți ai PSD. De la vârful partidului  până la comune.

Nu înțeleg cum de Adrian Năstase este așa de mediatizat pentru un milion de Euro, primiți ca moștenire, în timp ce domnul Copos Gheorghe-vece prim- ministru, pe timpul unui singur an de mandat și-a rotunjit averea cu cinci milioane de euro pe lună , adică cu 60 milioane într-un an. Și despre această trebă presa tace. Se mai spune că presa este liberă. Foarte bine . Numai că cei care scriu trebuie să se gândescă bine la ceea ce scriu.

Mă gândesc aici la acel ziarist iresponsabil, ca să nu zic mai rău, care a introdus într-un ziar franțuzesc  caricatura  Profetului Mohamed și a reușit să introducă o ură nemaipomenită a musulmanilor față de creștini. Nu-i exclus ca datorită acestui ziarist să asistăm la pornirea celui de al treilea război mondial.

De aceea vin și spun:libertatea este bună, dar trebuie să știi cum să o folosești.

Dar să revenim la presa noastră.Este sau nu independentă? Inclin să cred că nu prea este și să vă spun de ce. Cu ceva timp în urmă la mina din Anina s-a produs o explozie în subteran și au fost omorâți șapte minieri, iar alții răniți cu arsuri foarte grave. S-a întâmplat ca chiar în aceeași zi când cadavrele minierilor  trebuia să fie  inhumate, președintele Băsescu să participe la o cumetrie în  județul Galați, unde în calitate de naș ,încreștina un copil.

Cum televiziunile nu scapă nimic, au fost și reprezentanți de-ai lor la petrecere și transmitea pe post imagini: Cum juca președintele cu femeile de la țară , cum ducea copilul la preot, etc.Dar fiind situația atât de dureroasă la Anina s-a gândit Băsescu să-l ia și pe ministrul Tăriceanu și să se ducă și ei la Anina. S-a transmis la Tv. plecarea lor , dar apoi nu s-a mai dat cum au ajuns , cum au fost întâmpinați , ce s-a discutat. Nimic. Toate  știrile au rămas mute. Nici despre minierii răniți nu s-a mai spus nimic.

Întâmplător am aflat de la radio, la emisiunea Partidelor Parlamentare, că acolo nu au fost primiți prea bine și că au trebuit să părăsească locul cât mai repede.

Acum nu știu ce să cred, dar tind să cred că presa și televiziunea  nu sunt libere.

Aș vrea să închei acest capitol , dar mă frământă unele întrebări.

Se știe că în perioada comunistă legile erau făcute de către Marea Adunare Națională, iar după revoluția din 1989 legile sunt votate în Camera Deputaților și în Senatul României.

Prima- Marea Adunare  Națională era de tip dictatorial, iar a doua de tip democratic, rezultat din alegerile oamenilor cu drept de vot. Primii au fost la putere cam 45 de ani, iar ceilalți.până în prezent ,16 ani.

Întrebarea mea este:Dacă cineva poate spune ce averi personale au acumulat   cei din perioada de dictatură și ce averi au acumulat cei de după revoluție?

Văd că în presă, atunci când s-a făcut topul celor mai bogați 300 români, nu s-a găsit nici unul din perioada  de dictatură.

Adrian Năstase este atât  de atacat de presă, că aproape pe orice canal de televiziune toate știrile duc în strada Zambaccian, unde are o casă (un apartament) acesta. Toată țara știe cum este în casa lui Năstase. Din câte am înțeles eu, pe strada Zambaccian s-a construit un bloc cu mai multe apartamente, 5 sau 6, din care unul aparține lui Năstase. Și se mai spune că ar mai avea o casă în comuna Cornu, casă care a aparținut socrilor lui Năstase, iar după decesul acestora casa a revenit , prin moștenire , doamnei Dana Năstase. Nu am văzut casa lui Năstase de la Cornu. În schimb am văzut casa din capitală. Din câte am văzut casa era foarte frumoasă în înterior, cu multe tablouri și multe figurine, care se spune că ar fi fost aduse din China. Nu știu de ce se face atâta caz pe tema unui apartament și mai ales pe felul cum este mobilat. Ținând cont de faptul că domnul Năstase din 1990 a ocupat numai funcții înalte în stat , cred că și salariul era pe măsură. Adică mare. Oare el nu avea voie să-și facă o casă și să o mobileze după bunul lui plac?Ce dacă este liderul unui partid social democrat, trebuia să locuiască într-un bordei? Eu cred că cu banii pe care îi câștiga putea să-și facă chiar mai multe case. Și când fac aceasta afirmație mă gândesc la directorul General al Loteriei Române(întreprindere de stat) care numai într-un an a câștigat un salariu de cinci sute de miliarde lei. Și mă mai gândesc la proprietarii acelor sute de vile care s-au ridicat după revoluție, case care de care mai frumoase și mai mari și desgur și cu costuri pe măsură.

Păi ,domnilor guvernanți, dacă vreți să faceți cu adevărat verificarea averilor(lucru cu care sunt de acord), atunci verificații pe toți cei care au făcut averi fabuloase după 1990, fără să țineți cont de culoarea politică  sau de faptul că nu fac parte din nici un partid. Atunci cred că s-ar vedea faptul cine a făcut avere cinstit și cine nu.

Adică să se verifice de către organele judiciare și averile domnilor de la guvern, dar și averea domnului președinte Băsescu, întucât dumnealui se consideră promotorul luptei împotriva corupției.

Mai recent se vorbește că  pe lângă cele trei case  ale lui Băsescu se zvonește că și fiica sa Ioana a primit o casă cadou de la o firmă care are contracte cu Primăria Capitalei. 

Iar fiica cealaltă, Elena, se pare că a luat-o pe urmele copiilor lui Ceaușescu, pentru că am văzut că a fost aleasă în fruntea Tineretului de la Partidul Democrat. Televiziunile au și început să o ridice în slăvi . Mi-e teamă că și domnul Băsescu, tinde să o ia pe urmele lui Ceaușescu. Deja a început cultul personalității.