UCENICUL


Mititel bată-l norocul

Cât un ac de gămălie.

A venit să-și afle locul

Și norocu-n meserie.

Că ardea de nerăbdare

Uite el cât e de mic,

Vrea s-ajungă meșter mare

Dintr-un nod de ucenic.

Ia ascultă măi nepoate,

Care anume meserie

Ți-ar plăcea mai mult din toate?

Hai,ia zi –la strungărie?

-De, la strung nu e prea bine

Lăcătuș o să se facă.

O să-l iau pe lângă mine

Și să vezi cum o să-i placă.

Tii… ce lucruri minunate

O să facem amândoi.

Să vezi tu ce pot eu scoate

Dintr-un fier când îl îndoi.

Și de-ai fi băiat cuminte,

Să iei seama la ce-ți spun,

O să-ți fiu ca un părinte

Nu ca meșter sau stăpân.

Meseria-ntâi se-nvață

La ciocan și nicovală,

Și pe urmă ajungi în viață

Meșter mare și cu fală.