De George Coșbuc

Avea și dânsul trei feciori

Și au plecat toți trei deodată

La tabără.Sărmanul tată,

Ce griji pe dânsul , ce fiori

Când se gândea că-i greu războiul

N-ai timp să simți că mori.

Și luni trecură după luni

Și-a fost de veste lumea plină

Că steagul turcului se-nchină

Și mândrii codrilor păuni

Românii-au isprăvit războiul,

Că s-au bătut nebuni.

Scria-n gazetă că s-a dat 

Poruncă să se –ntoarcă-n țară

Toți cei plecați de astă vară.

Și rând pe rând veneau în sat

Și ieri și astăzi câte unul

Din cei care-au plecat.

Și ai lui întârziua.Plângând

Cu dorul că o să-i mai revadă,

Sta ziua –n prag, ieșea pe stradă,

Cu ochii zarea măsurând,

Dar nu-i vedea. Iar dintr-o vreme

Gemea bătut de-un gând.

Nădejdea slabă îi slăbea,

Pe cât creștea de rece gândul,

El întreba pe toți de-arândul,

Dar nimeni știre nu-i știa.

El pleacă-n urmă la cazarmă 

Să-ntrebe ce dorea.

Căprarul vechi îi iese-n prag

Ce face Radu ?-el înreabă

De Radu-i este cel mai grabă

Că Radu-i este cel mai drag.

E mort. El a căzut la Plevna

În cel dintâi șirag.

O, bietul  om de mult simțea ,

Că Radu-i dus de pe-astă lume.

Dar astăzi când știa anume

El sta năuc și nu credea.

Să-i moară Radu?

Acest lucru el nu-l înțelegea.

Blestem pe tine braț dușman!

Dar George-al nostru cum o duce?

Sub glie taică și sub cruce,

Lovit în piept de-un iatagan.

Dar bietul Mircea?

Mort și Mircea prin văi pe la Smârdan.

El n-a mai zis nici un cuvânt.

Cu fruntea-n piept ca o statuie,

Ca un Hristos bătut în cuie,

Ținea privirile-n pământ

Părea că vede dinainte 

Trei morți într-un mormânt.

El a-ncercat  să iasă afară

Și-mpleticindu-se pe scară,

Chema pe nume pe băieți

Și se ținea ,de slab  sărmanul, 

Cu mâna de pereți.

Nu se simțea de-i viu ori treaz,

N-avea puteri să se simțească.

El trebui să se odihnească

Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz.

Și-a pus înmormântat în palme

Slăbitul său obraz.

Și-a stat așa pierdut și dus

Era-n amiezi și-n miez de vară

Și soarele căzu spre apus

Și-n urmă soarele-a apus,

Dar bietul om sta tot acolo

Ca mort precum s-a pus.

Treceau bărbați , treceau femei

Și uruiau treburi pe stradă,

Soldați treceau făcând paradă

Și-atunci deștept privind la ei

Și-și duse pumnii strânși spre tâmple

Trei doamne și toți trei.