NEVASTA LA BRĂILA


O altă poezie învățată la școală

Ghiorghe carul a încărcat

Și e gata de plecare, 

Că se duce la Brăila

Cu făină de vânzare.

Dar nevasta de colea,

Că vrea să se ducă ea

,,Că tu prea te-ai dus mereu

Las să mă mai duc și eu.,,

,,Bine -atunci bărbatul zice- 

De vrei să te duci și tu

Du-te , doar eu nu zic nu,,.

Și ea pleacă, dar acum

Hop că se oprește-n drum.

-Măi bărbate,

-Da femeie.

-Uite plec eu la Brăila,

Dar cu câți lei să dau eu kila?

-D-apoi, știu eu prețul lor?

Dai cu prețul din obor.

Și-a venit din târg nevasta.

-,,Ei,acolo la Brăila ,

Cu câți lei vândut-ai kila?,,

-,,De, cu prețul din obor,

Cum mi-ai spus  le-am spus și lor,,

-,,Și cu cât?

-Treizeci de lei.

_Și unde-s banii?

Băgași seama bine la numărătoare?,,

-Apăi banii mi-i plătește dânsul

Joia viitoare.

-Care dânsul?Cine-i acela?

-Apăi unul din obor

Care-a fost cumpărător.

-Și cum îl chiamă, știi tu bine?

Cum o să-l găsești prin lume?

-Despre asta las pe mine,

Că-mi cunosc scurteica bine.

-Ce scurteică?Ce-are-a face?

-Păi i-am dat scurteica mea

Să-l văd îmbrăcat cu ea.