20-11-2018

Se știe că Ștefan Cel Mare a fost un domnitor foarte credincios. El făcea câte o biserică după fiecare bătălie câștigată.

Într-o zi de duminică, în timp ce se ducea cu garda lui la biserică, aude cum un țăran își îndemna boii la arat. Domnitorul s-a supărat foarte tare că cineva lucrează în zi de sărbătoare. A trimis câțiva oameni să-l aducă pe plugar, pentru a-l întreba de ce lucrează în zi de sărbătoare.

Când a vent omul care ara, domnitorul a observat că acel om nu avea o mână și s-a mai înmuiat puțin. Pe plugar îl chema Burcel și începe să-i spună Domnitorului: ,,toată vara m-am rugat la boierul cel din sat să-mi dea plugul ca să ar ,ruga mi-a fost în zadar. Alelei ,pe când eram om întreg de mă luptam, mulți păgâni am mai stricat,multe capete am sfărâmat, de tătari și de lifteni și de falnici ungureni. Dar în foc la Ungureni mi-a sărit ghioaga din mână de o sabie păgână. Dar n-a căzut numai ea , a căzut și mâna mea cu dușmanu-alăturia.,,

Atunci Ștefan Cel Mare scoate o pungă cu galbeni și i-o dă lui Burcel și-i spune:,,Burcele ,dragul meu, iată ce hotărăsc eu: ia-ți un plug cu patru boi și mergi bogat de la noi. Ia-ți movila răboșie, ca s-o ai de plugărie și în vîrfu-i să plantezi un stejar , să priveghezi. Și atunci când oi vedea c-a intrat în țara mea , tu să strigi cât oi putea: ,,Sari Ștefane la hotare, c-a intrat  sabia –n țară,,! Eu atunci te-oi auzi , ca un zmeu mo-i repezi și pe urmă n-o rămânea un dușman în țara mea.